Acesta este un rezumat, poti gasi tot programul aici sau il poți descărca in format PDF.
Sistemul politic este închis inovării. Primarii au ajuns să fie cel mai mic numitor comun al comunității – fiind aleși într-un singur tur, nu mai reprezintă majoritatea comunității. Pragul electoral mare, barierele de intrare prin semnături multe și procese birocratice complexe sunt metodele PSD-PNL de a trișa sistemic.
Sistemul de numărare a voturilor în secții a ajuns să încurajeze fraudele. Decalarea mandatelor între Președinte și Parlament a indus haos în sistemul politic. Toate acestea nu sunt coincidențe, ci decizii conștiente ale unui sistem oligarhic.
Măsuri:
Vom democratiza și liberaliza sistemul politic.
USR a depus în mod repetat proiecte de legi pentru reforma electorală. Vom insista și vom reveni. Tu trebuie să fii cu adevărat reprezentat prin:
În ciuda unor excepții, diplomația românească este mai degrabă reactivă decât proactivă.
Unul dintre motive este acela că Bucureștiul nu poate defini în mod coerent care sunt valorile pe care le promovează și interesele pe care și le dorește a fi promovate sau apărate.
Un alt motiv este calitatea slabă a unor diplomați români, inclusiv la nivel de ambasadori.
Măsuri:
Statura României nu se transpune aproape deloc în forța sa de influență la nivelurile decizionale ale Uniunii.
Interesele economice sau politice ale României nu reprezintă niciodată un subiect de discuție la Bruxelles și nici la București.
Măsuri:
Statele Unite ale Americii sunt partenerul strategic al României, principalul furnizor de securitate pe flancul de est al NATO și, în particular, în zona Mării Negre.
Cu excepția extremiștilor AUR-SOS, aceasta este o temă consensuală din care USR e parte. Însă parteneriatul strategic trebuie fructificat în mod real.
Măsuri:
Toate țările de pe flancul de est al NATO s-au adunat în așa-numitul format B9, după invadarea Crimeei de către Rusia, în 2014.
În timp, acest instrument și-a pierdut din influență, mai ales după ce Ungaria și Slovacia au dat semne de apropiere de Rusia.
Măsuri:
Republica Moldova s-a înscris pe drumul care duce spre Uniunea Europeană, un drum complicat, în care are nevoie (și) de ajutorul României.
Războiul din Ucraina rămâne principalul pericol pentru Republica Moldova, amenințând însăși statalitatea sa.
Guvernele PSD-PNL l-au legitimat atât pe Igor Dodon, cât și pe Ion Ceban, după ce anterior au făcut la fel cu Vladimir Plahotniuc. Dezastrul postsovietic de la Chișinău s-a desfășurat și prin nepăsarea României sau prin jocurile duble făcute acolo de guverne fără orientare valorică.
Măsuri:
Numărul limitat de puncte de trecere a frontierei și capacitatea restrânsă de procesare a traficului duc la cozi de ore (pentru mașini) și săptămâni (pentru marfă).
Vorbim de strategii geopolitice grandioase, dar oricine intră în țară din Moldova stă, în prezent, la cozi interminabile și are acces la toalete improprii.
Măsuri:
Infrastructura rutieră din estul României ce face legătura cu coridoarele europene de transport este precară și ineficientă, ceea ce duce la accidente și la o pierdere enormă de timp în tranzit.
Legăturile aeriene sunt limitate la București, cu prețuri extrem de scumpe.
Măsuri:
Tot ceea ce stă în acest moment între România și tiranica Federație Rusă sunt Ucraina și sacrificiile ei.
Dronele rusești ne încalcă teritoriul, fără reacții prompte din partea României, fără anchete transparente și fără consecințe pentru Rusia.
România arată a stat slab, condus haotic.
Măsuri:
Guvernele PSD-PNL au secretizat tot ajutorul dat Ucrainei de către România.
Comunicarea pe tema ajutorului nostru pentru Kiev este minimală și irelevantă.
Măsuri:
PSD și PNL au transformat ICR (Institutul Cultural Român) în agenție de plasare a politicienilor expirați sau a clientelei de partid. Diplomația culturală românească este capturată de incompetenți.
Măsuri:
De-a lungul timpului, competența DNA a fost diminuată substanțial. Deși în cadrul DNA există specialiști care ar putea analiza unele fapte care afectează bugetele publice, DNA nu poate ancheta aceste fapte, cu toate că ele au legătură cu misiunea generală de combatere a corupției.
O parte importantă a corupției și o sursă consistentă de furt din banul public o reprezintă încălcarea legislației în materie de achiziții publice.
Actuala conducere a DNA a politizat activitatea și a redus nivelul de ambiție.
Măsuri:
Practica unor corupți care, după ce cauzează prejudicii imense în buget, fug din țară și evită executarea pedepsei este de natură să încurajeze fenomenul corupției.
Măsuri:
Este posibil ca, după pronunțarea hotărârii de condamnare a inculpatului, să fie identificate unele bunuri care ar trebui supuse măsurii confiscării extinse. În prezent, această măsură nu poate fi luată decât în cursul procesului penal, nu și după pronunțarea hotărârii de condamnare.
Dacă ai furat și statul nu ți-a găsit averea până la condamnare, scapi cu ea.
Statul este amorf în a urmări averile ilegale și a le fructifica pentru a aduce bani la buget.
Măsuri:
Legile Justiției mutilate de Dragnea au fost măcelărite și mai rău de Iohannis și Predoiu.
S-a creat astfel un sistem judiciar oligarhic, piramidal, în care toată puterea este deținută de o mână de oameni (șefii parchetelor și instanțelor, membrii CSM).
Măsuri:
În ansamblul instituțiilor din sistemul judiciar, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) este o instituție fundamentală care, din păcate, și-a ratat menirea.
În prezent, CSM a devenit nucleul unor interese juridico-politico-financiare de protecție în justiție a unor politicieni și puternici oameni de afaceri.
Măsuri:
Prin diferite tertipuri, în prezent se reușește schimbarea judecătorilor din completuri astfel încât anumite dosare să fie judecate de anumiți judecători.
În felul acesta, unele dosare sunt tergiversate până la intervenirea prescripției sau sunt pronunțate hotărâri de achitare și restituire a bunurilor sechestrate, în ciuda probelor de la dosar.
Repartizarea aleatorie nu este în prezent auditată corespunzător.
Măsuri:
O justiție eficientă nu poate fi o justiție sufocată de dosare.
După cum este cunoscut, instanțele sunt supraaglomerate, aceasta fiind una dintre principalele cauze ale depășirii termenelor de soluționare rezonabile.
Gradul scăzut de ocupare a posturilor de judecători și procurori reprezintă o altă cauză a duratei mari a proceselor în România.
Măsuri:
DNA nu mai poate ancheta magistrații corupți. Politicienii și oamenii cu potență financiară se folosesc de această impunitate pentru obținerea unor soluții favorabile. Justiția a ajuns de vânzare.
Secțiile speciale inventate de Florin Iordache pentru Dragnea și de Cătălin Predoiu pentru Iohannis nu fac nimic.
Măsuri:
De ani de zile, Inspecția Judiciară a devenit un simplu instrument de presiune asupra magistraților incomozi care deranjează mafia politico-economică prin soluțiile lor.
În același timp, sutele sau miile de abuzuri înfiorătoare ale unor magistrați prost pregătiți, răuvoitori sau cu probleme de comportament sunt trecute cu vederea de Inspecția Judiciară.
Măsuri:
O problemă importantă a sistemului judiciar o reprezintă faptul că nu există un sistem eficient de evaluare externă a magistraților de către societate.
Măsuri:
Pe lângă salarii și pensii mari și dreptul de pensionare anticipată înainte de 50 de ani, magistrații mai beneficiază de o serie de privilegii pe care le numesc garanții pentru asigurarea independenței justiției.
Trăgând linie după ani de zile de la acordarea lor, concluzionăm că acestea au devenit pure privilegii și nu reprezintă nicio garanție pentru nimic.
Măsuri:
TITLUL II
– Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale
Capitolul II
– Drepturile și libertățile fundamentale
Măsuri:
TITLUL II
– Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale
Capitolul IV
– Avocatul Poporului
Măsuri:
TITLUL III
– Autoritățile publice
Capitolul I
– Parlamentul
Măsuri:
TITLUL III
– Autoritățile publice
Capitolul II
– Președintele
Măsuri:
TITLUL III
– Autoritățile publice
Capitolul VI
– Autoritatea Judecătorească
Măsuri:
TITLUL V
– Curtea Constituțională
Măsuri:
TITLUL II
– Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale
Capitolul II
– Drepturile și libertățile fundamentale
Măsuri:
Lipsa resursei umane a devenit o prioritate la nivel național și european mai ales în contextul războiului din Ucraina.
Măsuri:
Măsuri:
Consumul de cultură al tinerilor depinde cel mai mult, în România, de locul unde trăiești și de posibilitățile financiare ale familiei. Pentru cei abia ieșiți din vârsta copilăriei, opțiunile culturale sunt limitate de resurse, prioritizarea cheltuielilor și senzația că nu-și permit cultură sau nu e pentru ei.
Măsuri:
Pentru promovarea cărții unui lider de partid se cheltuie, acum, mai mulți bani într-o lună decât pentru finanțarea publică a tuturor cărților într-un an întreg.
România e pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește lectura, vânzările de carte sunt sub cele din țări mult mai mici, precum Ungaria, iar cele mai recente cărți din bibliotecile mici au cel puțin un deceniu.
Măsuri:
Sectorul cultural se confruntă cu o lipsă acută de persoane calificate în meserii conexe – mașiniști, sunetiști, luminiști, specialiști muzeotehnică, muzeologie, conservare preventivă patrimoniu indoor/outdoor, interpretare patrimoniu etc.
Oferta de specializare la nivel universitar și postuniversitar este în egală măsură subdezvoltată și nu este actualizată în raport cu noile competențe cerute de societatea actuală, în particular digitalizarea, acțiunea climatică, accesul persoanelor cu dizabilități.
Măsuri:
Sectorul cultural se confruntă cu:
Dezvoltăm un mediu favorabil pentru cultura independentă, prin:
Am introdus în PNRR o reformă care a dus la crearea Statutului lucrătorului cultural profesionist.
La peste un an de la adoptarea legii care materializa această reformă, sistemul nu este încă funcțional, iar cei care creează, lucrează și-și câștigă existența în cultură nu se bucură încă de drepturile pe care le au.
Măsuri:
Infrastructura culturală este insuficientă și într-o stare avansată de degradare, ceea ce limitează accesul la bunurile și serviciile culturale.
Spațiile de lucru pentru artiști, colective artistice și operatori culturali sunt ca și inexistente.
Dezvoltarea unei culturi robuste și sustenabile, dar și a unei oferte bogate și diverse, accesibile tuturor este sabotată prin numărul redus al spațiilor de cultură.
Măsuri:
Teatrul Național București, Muzeul Brukenthal, Muzeul Ororilor Comunismului în România și multe alte instituții de cultură sunt conduse de ani de zile de manageri interimari, numiți prin decizie politică, rupându-le coerența în serviciile pe care le pun la dispoziția publicului și subminându-le credibilitatea.
O altă parte sunt anchilozate de un management neschimbat de zeci de ani și fără oportunități de schimbare în viitorul apropiat, iar asta înseamnă cultură ruptă de realitățile societății și nevoile oamenilor.
Măsuri:
Teatrul Național București, Muzeul Brukenthal, Muzeul Ororilor Comunismului în România și multe alte instituții de cultură sunt conduse de ani de zile de manageri interimari, numiți prin decizie politică, rupându-le coerența în serviciile pe care le pun la dispoziția publicului și subminându-le credibilitatea.
O altă parte sunt anchilozate de un management neschimbat de zeci de ani și fără oportunități de schimbare în viitorul apropiat, iar asta înseamnă cultură ruptă de realitățile societății și nevoile oamenilor.
Măsuri:
Legislația în domeniul patrimoniului cultural conține multiple lacune și disfuncționalități și este bazată pe o concepție învechită asupra patrimoniului, care nu include recomandările europene privind implicarea comunităților șipunerea în valoare a patrimoniului.
Imprecizia conținutului, definirile inadecvate ori contradictorii, vidul legislativ la nivel de norme de aplicare conduc la aplicare ineficientă, lăsând patrimoniul vulnerabil în fața dezvoltărilor imobiliare.
USR are un istoric solid de salvare a unor clădiri de patrimoniu (ex: Palatul Reginei Maria din Mamaia), e timpul să rezolvăm sistemic problema.Măsuri:
Doar 16% din totalul monumentelor se află în condiţie medie, bună sau foarte bună, în timp ce 38% se află în stare proastă, 3% s-au prăbuşit (sau sunt aproape deteriorate), iar cel mai mare procent rămâne în continuare neinventariat, din punctul de vedere al stării de conservare (43%).
Degradarea la scară largă a monumentelor este rezultatul resurselor financiare publice şi private insuficiente, mai ales în comparație cu prețul ridicat al restaurării.
Mult prea multe monumente ajung să lase loc terenurilor virane și haosului urbanistic.
Măsuri:
Fabrici istorice de bere, ateliere de textile pe vremuri recunoscute în Europa, primele întreprinderi siderurgice din țară, toate au căzut sau cad pradă unor dezvoltări haotice ale orașului, în care prima soluție e mereu raderea de pe fața pământului și mai niciodată transformarea, reinventarea cu respect pentru trecut și pentru viitorul orașelor.
România nu are nicio strategie privind reconvertirea zonelor industriale istorice în spații pentru oameni și comunitate.
Măsuri:
Este greu și frustrant să reciclezi în România. Fiecare primărie organizează colectarea după propriile reguli, ceea ce duce la confuzie în rândul cetățenilor. La tine acasă, poate trebuie să sortezi deșeurile în doi saci diferiți, la părinți acestea sunt puse în pubele, iar la vărul tău trebuie duse la colțul străzii. Adesea, deșeurile sunt ulterior amestecate de mașinile de gunoi, doar pentru a fi separate din nou mai târziu. În tot acest timp, apele și pădurile noastre sunt pline de plastic, iar lângă casele noastre sunt munți de deșeuri ilegale.
Suntem poluați masiv de gropile de gunoi care ar fi trebuit de mult timp închise, pentru care România plătește anual zeci de milioane de euro amendă din banii noștri. Asta, în timp ce noi nu ne putem deschide geamurile la casă din cauza mirosului.
Măsuri:
Statul român intervine doar după scandaluri publice și ascunde realitatea poluării aerului pe care îl respirăm.
Pentru a controla și a combate eficient poluarea, ar trebui să se înceapă prin identificarea, gestionarea și reducerea emisiilor direct la sursă. Accentul este pus acum pe măsurile de reducere a poluării și pe monitorizarea emisiilor abia după ce poluanții au ajuns în aer. Această abordare reactivă nu este suficientă. Mai mult, inventarele locale de emisii nu sunt accesibile publicului.
Măsuri:
Bucureștiul se confruntă cu niveluri alarmante de poluare a aerului, situându-se frecvent în topul celor mai poluate capitale europene. În 2023, nivelul de particule în suspensie (PM10 și PM2.5) depășea cu mult limitele recomandate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), contribuind la creșterea incidenței bolilor respiratorii și cardiovasculare. Poluarea aerului este, potrivit specialiștilor, responsabilă pentru peste 20.000 de decese premature anual în România. Situația este asemănătoare și în celelalte mari orașe ale țării.
Măsuri:
Instituțiile de mediu se confruntă cu o funcționare ineficientă, cauzată de birocrația excesivă și de lipsa de personal suficient. De exemplu, în prezent, pentru a obține aprobarea de mediu pentru un nou proiect sunt necesare două etape: una pentru aprobarea inițială (acordul de mediu) și alta după finalizarea proiectului, când acesta este pus în funcțiune.
De multe ori, autoritățile cer aceleași informații și studii în ambele etape, ceea ce complică și încetinește procesul. Apar confuzii și diferențe între cerințele stabilite în faza de proiect și cele aplicate la autorizarea funcționării, odată ce proiectul este finalizat. Cerințele repetate pot provoca întârzieri nejustificate, afectând atât investițiile, cât și protecția mediului.
Măsuri:
În prezent, doar pădurile incluse în fondul forestier beneficiază de protecție. Această definiție nu reflectă dinamica actuală a naturii. Peste 500.000 ha de păduri nu sunt incluse în fondul forestier național și nu sunt protejate adecvat.
Ariile naturale protejate sunt ,,protejate” doar pe hârtie, din ele putând fi tăiați arbori pe suprafețe foarte mari. Pădurile periurbane, deși sunt plămânii verzi pentru milioane de români din orașe, nu sunt astăzi protejate prin lege.
Măsuri:
Instituțiile forestiere nu au nici dotările, nici pregătirea, nici politicile necesare unei lumi în schimbare (deșertificare, incendii mai dese). Gestionarea pădurilor se bazează încă pe tehnologii și concepte învechite, moștenite din perioada comunistă, în care pădurea era văzută doar ca producător de masă lemnoasă.
Măsuri:
Tăierile ilegale continuă să fie o problemă răspândită, iar exploatarea excesivă a pădurilor agravează situația. Suprafața împădurită a României este sub media europeană. Județele cele mai expuse deșertificării (Oltenia, Bărăgan) sunt și județele cu cele mai mici suprafețe medii de pădure (sub 5% din suprafață).
Programul național de împădurire de 800 de milioane de euro introdus de USR în PNRR a fost sabotat de Ministerul Agriculturii din motive birocratice și pentru obsesia controlului – nu au dorit să scoată terenurile degradate din registrul agricol.
Măsuri:
ROMSILVA administrează peste 60% din proprietățile publice și private ale pădurilor din România. În prezent, ROMSILVA are cel mai mare număr de angajați per hectar de pădure din Uniunea Europeană, ceea ce indică o administrare ineficientă a resurselor umane. De asemenea, multe suprafețe de pădure sunt deținute de obști și composesorate, unde legislația actuală permite o transparență redusă a acestor forme de proprietate.
Această lipsă de transparență contribuie la deturnarea resurselor către grupuri de interese locale, afectând negativ gestionarea durabilă a pădurilor.
Măsuri:
În ultimii ani, România se confruntă cu o creștere a temperaturilor medii, secete prelungite și precipitații abundente, ceea ce a dus la inundații devastatoare, distrugerea culturilor agricole și afectarea comunităților. Acoperirea forestieră este insuficientă în multe regiuni (sub 5% în județul Galați), iar infrastructura de protecție împotriva viiturilor și incendiilor este incompletă.
Planurile și strategiile cerute de UE sunt făcute și ținute în sertar. Banii pentru perdele forestiere puși de USR în PNRR nu sunt folosiți.
Măsuri:
Investițiile în infrastructura sportivă sunt făcute pe criterii politice, fără a ține cont de nevoile cetățenilor sau de potențialul de sustenabilitate a investițiilor. Inclusiv Curtea de Conturi confirmă acest lucru.
De exemplu, în Târgoviște vor exista două stadioane dedicate fotbalului, într-un oraș de sub 70.000 de locuitori și cu o singură echipă, în liga a doua. În același timp, orașele Moldovei nu beneficiază de niciun stadion modern.
Pe de altă parte, arenele sportive moderne sunt nesustenabile. În 2022, stadioanele publice au totalizat un deficit de peste 48 de milioane de lei (venituri față de cheltuieli), conform unui studiu efectuat de USR.
Măsuri:
Primăriile și consiliile județene alocă resurse financiare disproporționate către cluburile sportive din subordine. Acestea sunt administrate prost, iar majoritatea banilor merg către salarii, iar perfomanța sportivă este aproape inexistentă.
Autoritățile locale nu investesc suficient nici în infrastructura sportivă și tocmai de aceea românii nu fac sport, pentru că nu au unde.
Din aceste motive, suntem sedentarii Europei, conform ultimului raport al Comisiei Europene, care ne arată că doar 2% dintre români fac sport de cel puțin 3 ori pe săptămână, în timp ce 62% dintre români nu fac deloc sport.
Măsuri:
Marile elemente de infrastructură sportivă finanțate din bani publici se află în subordinea instituțiilor centrale ale statului.
Proasta administrare a patrimoniului sportiv a adus în stare de degradare și nefuncționare multe baze sportive istorice în care unii sportivi au devenit mari campioni ai țării noastre.
Măsuri: