Județul Constanța are multe de oferit din punct de vedere turistic, și nu este vorba doar de litoral. Promovarea tuturor atracțiilor turistice din județul nostru este pe lista de priorități a USR. Istoria veche de mii de ani este atotprezentă și așteaptă aventurierii, exploratorii dar și vizitatorii de ocazie să le descopere misterele.

În acest articol împărtășesc cu voi o experiență personală care sper să rimeze cu aventurierul din fiecare, o experiență demnă de filmele cu Indiana Jones chiar în inima județului Constanța.

Sâmbătă la prânz eram pe la Vadu la o cherhana aflată lăngă plaja de acolo în cautarea unui borș de pește pe care îl visasem încă din perioada izolării. Revăzând locurile sălbatice de acolo, îl sun pe Mitică, bun prieten și președintele filialei USR Constanța, și îi spun că zona a devenit de maxim interes după numărul rulotelor si mașinilor aflate pe plajă și că Grindul Chituc și toată zona parte a Rezervației Biosferei Deltei Dunării trebuie regândită pentru cicloturism și camping. Dar aventura de astăzi avea să fie în altă parte, lângă Mânăstirea Casian, unde am mers în căutarea unor inscripții vechi.

Până am ajuns la Mânâstire, unde mă aștepta Mitică, cred ca m-am pierdut de două ori pe drumuri de pământ și de țară, încăpățânat sa nu pun GPS-ul pentru drumul de 45 km distanța de Municipiul Constanța. Cred că era ora 4 după-amiaza cand ne-am intălnit în spatele mănastirii, pe poteca care duce spre Peștera Sfântului Ioan Casian, și unde mi-a făcut un mic rezumat bine documentat al Ținutului Casienilor, zonă descrisă mai amplu de el și pe pagina Constantiana, poziția de pe deal oferind o priveliște incredibilă de 360 grade asupra Cheilor Dobrogei.

Au urmat vreo 4 ore de căutari prin desișuri înalte ca în jungla amazoniană, a unei pietre de granit scrisă în limba greacă în secolele III-IV. Singurele informații găsite pe net au fost o hartă și două propoziții dintr-o lucrare din anul 1912 ale istoricului si arheologului Vasile Pârvan, plus încă două poze (ale unei singure Pietre) aflate pe site-ul mănăstirii care nu aveau nici un fel de descriere a locației pietrelor. Când ne pierdusem deja speranța că am putea găsi Pietrele Scrise sau măcar că ele ar mai exista, am urlat de bucurie amândoi când printre crengi dese si uscate am văzut prima Piatră Scrisă exact cum o descria istoricul Vasile Pârvan.

Pentru că se însera am făcut cateva poze si am plecat spre casă cu gandul să ne întoarcem alta dată să cautăm și cea de-a doua Piatră Scrisă care dupa cuvintele lui Parvan se afla “în opoziţie absolut analoagă cu cea a primei stanci cu inscripţie, o a doua stanca, tot asà de régulât netezită, dar acesta în chip clar prelucrata in partea ei de jos şi ca o giganticà banca de odihnit și ìncadrand deci ìmpreunà cu prima stanca in chip simetric cele două aripi ale teatrului natural, se ridica purtând tot pe două rânduri următoarea inscripţie cevà deosebită de prima.”

Cu gândul la Pietre însă, nu am reușit să adormim niciunul decât înspre dimineața, așa că mai toată noaptea de sâmbată spre duminică ne-am gândit unde și cum o găsim pe ce-a de-a doua. A doua zi pe la ora 11 eram deja la mănăstire luând iar toata zona la picior în susul și josul dealului de acolo. După vreo două ore am gasit și ce-a de-a doua piatră, bucuroși că am deslușit misterul și că putem să oferim călătorilor si aventurierilor o poveste frumoasă pe care nu o știe prea multă lume.

Pentru pasionații de istorie care doresc mai multe informații, vă recomandăm acest text de pe pagina de Facebook a Constantiana: LINK

Dacă doriți o aventură nu departe de casă, Dobrogea vă stă la dispoziție!